Dosar exploziv instrumentat de DNA! Corupție la nivel guvernamental! Deputatul Liviu Harbuz a refuzat mita!

Procurorii DNA instrumentează un dosar de corupție în care apar nume grele ale unor foști premieri sau ministri care ar fi încercat să susțină o hotărâre de guvern prin care omul de afaceri Ioan Niculae să fie favorizat, prin acte de corupție, prin acordarea de subvenții celor care achiziționează îngrășăminte din producția internă, dominată de la firma sa, Interagro.

Presupusele fapte de corupție ar fi avut loc în anul 2009, an în care guvernarea a fost asigurată de PSD și PNL. Între cei vizați de ancheta procurorilor anticorupție sunt Emil Boc, Gheorghe Pogea, Adriean Videanu, Mircea Geoană, Ilie Sârbu sau Vasile Pușcaș.

În acest dosar apare și numele deputatului nemțean Liviu Harbuz care pare să fi fost cel care a demascat întregul mecanism de corupție de la nivelul guvernului. Potrivit procurorilor anticorupție, asupra lui Liviu Harbuz ”s-au exercitat fie anumite forme de presiuni, fie demersuri de persuadare, pentru ca acesta să găsească soluţii pentru promovarea şi adoptarea actului normativ vizat de patronul Interagro”.

Liviu Harbuz are calitatea de martor iar declarația sa din acest dosar (potrivit adevarul.ro), pe care o redăm mai jos, este relevantă:

“La începutul anului 2009, la nivelul Ministerului Agriculturii şi ulterior la nivelul Guvernului, s-au demarat discuţii în legătură cu promovarea unui proiect de act normativ prin care să fie subvenţionată achiziţia de îngrăşăminte din producţia internă. Cunosc că asemenea discuţii s-au purtat şi în cadrul structurilor de partid ale PSD însă nu cunosc amănunte întrucât nu eram un participant în asemenea structuri.  Îmi amintesc că asemenea discuţii au fost purtate într-o şedinţă pregătitoare în biroul vicepremierului Dan Nica, şedinţă coordonată de preşedintele PSD de la acel moment, Mircea Geoană.  Concluzia acestei şedinţe era în sensul promovării unui asemenea proiect de act normativ. În virtutea atribuţiilor mele din cadrul Ministerului Agriculturii am fost însărcinat să găsesc soluţiile pentru care finanţarea acestui proiect de HG să fie realizată din fonduri europene.  Această însărcinare am primit-o din partea ministrului de resort, Ilie Sârbu.  După discuţiile preliminare cu reprezentanţii de la Reprezentanţa României, s-a concluzionat că o asemenea subvenţie se încadrează ca fiind ajutor de stat ceea ce nu este agreat de Uniunea Europeană. I-am adus la cunoştinţă acest aspect ministrului Ilie Sârbu care a insistat să mergem la CE să negociem şi apoi să găsim altă soluţie.

În acest sens au fost stabilite mai multe întâlniri la nivelul Comisiei şi chiar din debutul acestor discuţii s-a ajuns la concluzia că o asemenea subvenţie pentru îngrăşăminte reprezintă ajutor de stat iar România riscă o procedură de infringement. Cu toate acestea, în discuţiile de la nivelul Guvernului, nu se accepta această situaţie şi se solicitau alte soluţii.  În acest context am fost apostrofat de către premierul Emil Boc şi i-a solicitat ministrului Puşcaş să preia negocierile. După ce am fost apostrofat de premier, un alt membru al Guvernului, ministrul Pogea a fost foarte vehement în a combate poziţia mea şi m-a criticat spunând că ar trebui găsite soluţii.   După şedinţa de Guvern am fost abordat şi de ministrul Adrian Videanu care mi-a solicitat politicos să îi sprijin în această problemă a subvenţiilor pentru îngrăşăminte. Cert este că după acest moment, iniţiativa a fost preluată de ministrul Puşcaş care s-a dus şi el la discuţii la CE însă rezultatul a fost similar şi anume că o asemenea subvenţie reprezintă ajutor de stat. Imediat după ce ministrul Puşcaş a venit cu acelaşi rezultat, Ioan Niculae, patronul Interagro a venit la ministrul Ilie Sârbu. Nu am participat la discuţiile dintre Ioan Niculae şi Ilie Sârbu însă am fost chemat de ministru care mi-a spus că a fost vizitat de Ioan Niculae şi mi-a cerut să mă duc din nou la Comisia Europeană şi să găsesc alte soluţii. Cred că aceasta a fost a doua sau a treia deplasare a mea la Bruxelles în acest scop. Cumva, concluzia mai multor decidenţi politici din Guvern a fost că eu nu doresc să se găsească soluţii pentru acordarea de subvenţii pentru îngrăşăminte deşi poziţia mea era susţinută de Reprezentanţa României la CE care a trimis mai multe infograme în acest sens. La acel moment nu cunoşteam detaliile procesului care stătea în spatele insistenţelor pentru a fi promovat un asemenea proiect de act normativ.  Cunoşteam că Ioan Niculae promova într-o formă agresivă necesitatea acestei HG ca formă de susţinere a industriei chimice, acuzând decidenţii politici de falimentarea industriei chimice.  Mai mult ameninţa că scoate toţi oamenii în stradă.  Despre această formă de presiune îmi relata şi ministrul Ilie Sârbu care îmi spunea că dacă vin 5.000 de oameni în stradă la minister o să mă trimită pe mine să vorbesc cu ei. În acest context, posibil în luna martie 2009, am fost contactat de Said Baaklini, pe care îl cunoşteam ca urmare a unor cunoştinţe comune, acesta fiindu-mi şi vecin.     Cu această ocazie Said Baaklini mi-a spus că proiectul de HG privind subvenţionarea achiziţiei de îngrăşăminte este foarte important să fie adoptat, că nici ministrul Puşcaş nu a rezolvat deşi îşi luase angajamentul că ve rezolva problema. Tot în acest context, Said Baaklini mi-a spus că dacă voi „rezolva” problema în două săptămâni voi avea sprijinul întregului Guvern iar Ioan Niculae, patronul grupului Interagro este dispus să plătească 3 milioane euro celui care va rezolva problema.  Practic, Said Baaklini mi-a sugerat că ori eu, ori Puşcaş, vom primi de la Ioan Niculae 3.000.000 euro dacă reuşim să găsim soluţia pentru adoptarea acestui act normativ. I-am spus lui Said Baaklini că este nebun că încearcă să rezolve problema în felul acesta, că nu se va putea trece peste Comisia Europeană şi că oricâţi bani ar da nu vor găsi o soluţie.  L-am sfătuit pe Said Baaklini să nu se bage într-o astfel de problemă. După această încercare de corupere a mea din partea lui Said Baaklini, acesta nu a mai insistat având în vedere răspunsul meu ferm prin care am declinat această abordare, însă la final mi-a spus că voi vedea că problema se va rezolva oricum.  La acel moment mi-a fost clar că în spatele întregului demers pentru promovarea HG privind acordarea de subvenţii pentru achiziţia de îngrăşăminte se afla Ioan Niculae.   Mult mai târziu am aflat că firmele lui Ioan Niculae aveau pe stoc o mare cantitate de îngrăşăminte.      Imediat după încercarea de corupere de către Said Baaklini, i-am atras atenţia ministrului Sârbu asupra presiunilor care se exercită în vederea promovării HG privind subvenţiile pentru îngrăşăminte şi i-am explicat în detaliu consecinţele adoptării respectivului act normativ.  De altfel, ceea ce i-am spus ministrului Sârbu la acel moment, ulterior s-a concretizat într-o notă internă a Direcţiei Afaceri Interne din cadrul Ministerului Agriculturii din data 12.03.2009. Această notă din 12.03.2009 a fost întocmită tocmai cu scopul informării şi protejării ministrului de luarea unei decizii sub presiune.  Îmi era evident la acel moment că ministrul Sârbu se afla sub presiune având în vedere ordinele pe care mi le dăduse în sensul găsirii unei soluţii pentru promovarea acestui act normativ.   De altfel, în toată această perioadă şi asupra mea s-au exercitat diferite forme de presiune, de la afirmaţii prin care se cerea eliberarea mea din funcţie, sugerată fie de premier, fie exprimată direct de Ioan Niculae într-o poziţie publică, până la încercarea de corupere aşa cum am detaliat-o. Am cunoştinţă că ministrul Sârbu a semnat proiectul de HG privind acordarea subvenţiilor pentru îngrăşăminte, care a şi fost trimis spre avizare la Ministerul Finanţelor Publice, deşi ministrul Sârbu urmare a situaţiei prezentată de mine şi ceilalţi cu care s-a relaţionat în perioada respectivă (funcţionari din cadrul ministerului, ambasador şi funcţionari de la Reprezentanţa României la Bruxelles, etc.), avea reprezentarea că un asemenea proiect nu este în conformitate cu recomandările europene”.