MEDICAMENTUL:
Medicamentul este obiectul indispensabil care ne asigură protecţia şi securitatea vieţii şi care este permanent sub „tirul de artilerie” al nenumăratelor armate de bacterii, virusuri, paraziţi, agenţi stresanţi şi agenţi agresori de tot felul.
Aproape în fiecare casă există o mică farmacie. Medicamentul a intrat în decorul vieţii cotidiene, alături de cărţi, ziare, obiecte de toaletă, alimente, veşminte şi la ora actuală existenţa este de neconceput fără „proteza chimică” reprezentată de drog, în infinita sa varietate de forme şi ipostaze.
Aceste aspecte, mă determină să abordez și tema:
OTRAVA DIN … FARMACIE !!!
Consumul medicamentos a sporit în toată lumea, bugetul familiei pentru medicamente a ajuns să rivalizeze în unele ţări, cu bugetul prevăzut pentru petrecerea timpului liber, cu bugetul prevăzut pentru chirie, întreţinere sau pentru alimentaţie.
Cifrele de afaceri a industriei medicamentoase se dublează la un interval de 5-6 ani, fapt ce demonstrează avântul industriei medicamentoase şi solicitările crescute permanent de medicamente, sectorul medico-farmaceutic nu s-a putut sustrage rigorilor de dezvoltare ale societăţii de consum în general, fiind un mare beneficiar al dezvoltării ştiinţei şi tehnicii.
Interpretarea creşterii speranţei medii de viaţă la naştere, trebuie făcută cu mult discernământ: dacă cercetăm în ce măsură a crescut speranţa medie de viaţă a adulţilor şi în special a bătrânilor, constatăm că această creştere este nesemnificativă, speranţa medie de viaţă a unei persoane de 60 ani nu a crescut decât cu 2 ani din 1900 încoace. Acest câştig se identifică în majoritatea cazurilor cu o simplă prelungire mecanică a vieţii, cu preţul unor îndelungi şi costisitoare tratamente.
Biologul Rene Dubos afirmă ideea potrivit căreia „contemporanii noştri nu au o speranţă de viaţă la naştere mai bună decât acea a strămoşilor noştri”. Un ministru al sănătăţii publice dintr-un stat occidental a declarat că „totul se petrece ca şi cum mărirea considerabilă a consumului medical (şi implicit a cheltuielilor medicamentoase) nu ameliorează notabil sănătatea publică”.
Practic este imposibil ca în condiţiile unui consum medicamentos crescut, în condiţiile polipragmaziei şi ale automedicaţiei (trăsături definitorii ale lumii moderne), să nu se ajungă şi la aspecte negative, concretizate în intoxicaţii medicamentoase de tot felul, în această nouă boală a civilizaţiei care este „boala medicamentoasă” şi care figurează în primele 10 locuri de pe lista cazurilor de
internare din ţările civilizate. Statisticile ne pun în contact cu cifre alarmante referitoare la intoxicaţii mortale cu: barbiturice, aspirină, alţi derivaţi salicilici etc.
Cu prilejul zilelor medicale de la Poatiers (Franţa) s-a afirmat că „boala terapeutică” reprezintă în majoritatea cazurilor o „boală iatrogenă” adică provocată de medic (în limba greacă iatros = medic, iar genao = a face, a produce, a da naştere). „Bolile medicamentoase reprezintă 15 % din totalitatea bolilor, fapt ce reprezintă foarte mult”. „Orice medicament este suspect, nu există medicament eficace care să fie fără pericol” susţinea profesorul de hematologie Jean-Pierre Benchamou. Sunt incriminate medicamente ca Cliochinol, Piramidon, Fenacetina, Paracetamolul etc. Medicamentele, indiferent de numele pe care le poartă, îşi au doza lor de toxicitate şi de pericol.
Medicamentele nu au (în general) o viaţă lungă pentru că: în medicină cţionează din nefericire şi moda, nici un medicament nu este perfect (tinzându-se mereu către formule mai bune), pentru că precumpănesc adeseori interese comerciale abil disimulate de publicitatea de specialitate, pentru că medicamentelor le este proprie o uzură o uzură psihologică. Viaţa medie este de 15 ani.
Acuzaţiile care se aduc medicamentului în toată lumea, ţin de 5 factori:
1. Medicamentele sunt, în majoritatea lor, ineficiente;
2. Medicamentele, în majoritatea lor, sunt periculoase;
3. Medicamentele se află într-o permanentă metamorfoză (schimbare,
4. Medicamentele incită la supraconsum;
5. Medicamentele sunt costisitoare (scumpe), fapt ce creează suspiciuni
Profesorul Mathe de la Centrul de studii oncologice Villejuif (Franţa) afirmă că „90 % din medicamente sunt fie ineficace fie inactive”. Doctorul Berand (francez) afirmă în „Le Monde”: „50 % din consumul medicamentos este reprezentat de vitamine, fortifiante, remontante, ca şi diverse medicamente destinate tubului digestiv – preparate a căror acţiune este în mod exclusiv sau principal de ordin psihologic. Acest procent desemnează o medicaţie de tip „placebo” (plăcere), medicaţie al cărei efect rezultă din credinţa în acţiunea lor şi nu din acţiunea propriu-zisă care nu este mai eficace decât aceea a substanţelor neutre, precum este apa de robinet sau comprimatele din sare sau Despre toxicitatea medicamentelor voi scrie în numerele viitoare.
La ora actuală sunt pe mapamond câteva sute de mii de medicamente, cifra fiind departe de a se stabiliza, înregistrând ascensiuni spectaculoase. Numai în domeniul cancerului circulă pe piaţa mondială peste 35.000 preparate, fiecare din ele pretinzând (aşa cum se susţine în prospect sau în materialul publicitar) că influenţează în bine dacă nu chiar vindecă cancerul! Alături de Medicamente cu transformare), generând derută şi neîncredere privind interesele comerciale ce stau în spatele lor.
adevărat noi, proliferează în mod îngrijorător, simple variante ale unora deja existente şi care, sub un nume nou, la un preţ mai mare şi însoţite de o campanie publicitară corespunzătoare, nu au altă menire decât a aduce câştiguri şi mai substanţiale firmelor farmaceutice. Acest fabulos consum de medicamente care a facilitat automedicaţia, polipragmazia şi bolile medicamentoase, este departe de a se opri, el dublându-se la fiecare 10 ani.
”Responsabilitatea consumului anarhic de medicamente, ca şi a bolilor iatrogene care decurg din această realitate, revine (după profesorul Jean Bernard):
– bolnavilor, care iau într-o manieră absurdă şi dezordonată produse medicamentoase foarte periculoase;
– medicilor, pentru că ei prescriu foarte adesea în mod precipitat medicamentele noi
-fabricilor şi laboratoarelor farmaceutice, care pentru raţiuni evidente, menţin această stare de lucruri puterilor publice care nu iau măsurile ce se impun (medicamentele sunt costisitoare, laboratoarele şi fabricile de medicamente se ocupă mai mult de profituri, de cifrele de afaceri, „aruncă” pe piaţă medicamente pe cât de numeroase pe atât de inutile, fac o publicitate agresivă impresionând pe medici, mass-media şi pe bolnavi cu reclame înşelătoare fără nici o valoare ştiinţifică, fixează preţuri neraţionale, nu dau dovadă de vigilenţă în experimentarea noilor medicamente care sunt puse pe piaţă în grabă, nu acordă suficientă atenţie cercetării etc.).”
Există o vastă literatură pe tema medicamentului, apărută în ultimii ani. Fie că este de inspiraţie medicală, farmaceutică, sociologică, psihologică, juridică sau economică, această literatură tratează „medicamentul” şi este imposibil să nu se vehiculeze o serie de contradicţii, o serie de puncte de vedere care diverg. Există şi puncte de vedere comune, consensuri, care ajută la crearea unei baze de plecare comună, în ceea ce priveşte acest „indispensabil bun de larg consum” al omului modern, care este medicamentul.
Este o profundă eroare a crede că numai medicul şi farmacistul pot şi au dreptul să vorbească despre medicament. În măsura în care se susţine că sănătatea este prea importantă pentru a o lăsa numai în seama medicilor, tot aşa putem susţine că medicamentul este mult prea important pentru destinul fiecăruia dintre noi spre al lăsa exclusiv în mâinile medicilor, farmaciştilor şi în special ale fabricanţilor.
Medicamentul, aidoma pâinii şi aerului, reprezintă o problemă a tuturor oamenilor.
Specialişti în biologie vegetală, farmacie, botanică, specialişti în plante medicinale, economişti, politicieni, sociologi şi alţi exegeţi de formaţie psihologică – în special, au semnat excelente cărţi şi studii pe tema medicamentului.
În numărul următor al ziarului, voi consemna câteva concluzii asupra cărţii lui Pierre Raymond, psiholingvist, care a scos în cadrul unui institut de cercetări din Franţa ce studiază marile probleme ale timpurilor noastre (LAPS), cartea intitulată „Miturile medicamentului”.
Cunoașterea ne face liberi și sănătoși!
prof. Dumitru Nastasă, toxicolog/farmacolog
