Protest la înălţime! S-a mutat de pe stâlpul telegondolei pe cel al nocturnei de la stadion!
Are 36 de ani şi aproape jumătate din viaţă şi-a petrecut-o „servind patria”.
De fapt, povestea lui începe cu mult mai devreme, încă din vremea copilăriei, când tatăl său îl lua la subunitatea de pompieri din Huşi, unde lucra.
Conducea „la rece” bătrânele autospeciale de stingere, visând la clipa când va putea îmbrăca oficial haina de pompier.
Până la absolvirea Şcolii militare de pompieri „Pavel Zăgănescu” de la Boldeşti-Scăieni a avut şansa să participe, tot alături de tatăl său, la două misiuni de stingere a incendiilor.
A rămas în maşină pentru siguranţa sa dar a privit captivat lupta pompierilor cu flăcările.
A ştiut clar că nu mai este cale de întoarcere şi că se va face pompier. Şi a reuşit!
Acum este plutonier adjutant şef şi totodată şef gardă de intervenţie (GIS) în cadrul Detaşamentului de pompieri Piatra-Neamţ.
Asta înseamnă că, pe lângă responsabilitatea pe care o are ca pompier, o are şi pe cea a colegilor pe care îi coordonează. Pentru că o misiune reuşită este în principal atunci când toţi colegii se întorc teferi la bază.
Are la activ o misiune internaţională (Grecia, 2021), a obţinut diplome de recunoştinţă din partea autorităţilor locale dar şi Emblema de onoare a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă.
Totodată, a fost desemnat Pompierul anului 2024 în judeţul Neamţ!
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă vorbeşte cu mândrie de meseria sa la fel cum o face şi despre familie. Este căsătorit cu Georgiana (asistent medical) şi împreună au doi copii: Eric Ştefan (7 ani) şi Dimitrie Gabriel (2 ani).
Am stat de vorbă cu „Dodo”, aşa cum îl strigă colegii, despre cât mai este de tentant să te faci, în zilele acestea, pompier.
Răspunsurile lui au fost fără echivoc: nu este o meserie pe care o alegi pentru bani, ci este o vocaţie!
Un singur regret are, la fel ca şi colegii lui: din nefericire, de câteva luni, camaradul Cezar face parte din echipajul pompierilor-îngeri…
**********************
Reporter: „Dodo”, cum ai ajuns să îmbraci haina de pompier?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Haina de pompier am ajuns să o port în special datorită tatălui meu care la rândul lui a „servit” aceasta frumoasa meserie timp de peste 30 ani şi care m-a încurajat permanent si mi-a insuflat mereu să fac asta.
Reporter: Deci este şi o tradiţie în familie, mai ales că nu doar tatăl tău ci şi fratele tău a fost pompier…
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: În primul rând, faptul că tatal meu lucra în domeniu mi-a dat șansa ca de mic să cochetez cu pompierii. Mâncam cu ei, dormeam la unitate, conduceam „la rece” maşinile din garajul subunităţii de la Huşi. Pot să mă simt norocos că am prins şi două interventii atunci când eram copil: un incendiu la care am primit ordinul tatălui mei să rămân în maşină şi doar să privescc, a fost primul ordin militar îndeplinit! A doua intervenţie a fost la o inundaţie. În al doilea rând, fiind adolescent, la 16-17 ani, am avut șansa să observ din nou, dar de această dată prin ochii fratelui meu, meseria de pompier. Când am văzut şi la el pasiunea şi cum îmi povestea că merge la incendii, mă imaginam la rândul meu cum o să „lupt” alături de el, lucru reuşit timp de cinci ani când am fost ambii pe aceeaşi tură. Avem câteva zeci de intervenţii împreună, printre care şi incendii. Este fain să te poţi baza chiar pe fratele tău, pe timpul intervenţiilor. Este ceva în plus, un sentiment aparte, care din păcate acum e doar o amintire plăcută pentru că fratele meu a ieşit la pensie din cauza unor probleme de sănătate. Deci, categoric când eram mic mă visam pompier şi când mă întrebau cei mari ce vrei să te faci, răspunsul era clar: pompier!
Reporter: Cum ai ajuns la Piatra-Neamţ?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: La Piatra Neamt am ajuns ca pompier în anul 2011, după un mic „exil” de zece luni petrecut la subunitatea din Târgu-Neamţ şi apoi la Poiana Teiului. Pompier sunt din anul 2010, în urma absolvirii singurei Şcoli Militare de Pompieri „Pavel Zăgănescu” de la Boldeşti Scăieni.
Reporter: Care a fost prima misiune pe care ţi-o aduci aminte?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Prima misiune îndeplinită cu succes a fost de unde a pornit şi visul, la Huşi. Am avut norocul să ne alegem judeţul unde să facem stagiul de pregătire şi am ales Vaslui, fiind conştient că e singura șansă să mai petrec două luni în oraşul natal. Am avut „noroc”, ca să zic aşa, ca în aceea zi să fie două incendii în acelaşi timp. Neavând încotro, m-au luat şi pe mine la a doua intervenţie, din lipsă de oameni. Normal că a fost bucuria mea că merg. Dar din păcate, distanţa mare de aproximativ 45 de kilometri şi masinile vechi de la acea vreme au făcut să am şi primul regret văzând că a ars toată casa acelor oameni, Mă gândeam că vine seara şi ce o să facă, unde o să doarmă…
Reporter: Atunci, care a fost cea mai frumoasă misiune la care ai participat?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Misiune frumoasă? Nu pot spune aşa, fiindcă la toate misiunile cineva rămâne făra casă, fără bunuri sau suferă vătămări corporale. Dar cea mai mare satisfacţie a fost acum, după 15 ani de meserie. Prin aprilie 2025, împreună cu echipajele coordonate în acea dimineaţă, am reuşit să salvăm o familie tânără şi copilul lor în vârstă de trei ani. Sentimentul a fost deseobit de profund, de parcă îmi vedeam propriul copil salvat. Sunt mândru de băieţi, fiindcă împreună am reuşit evacuarea-salvarea a numai putin de şapte persoane.
Reporter: Cât este de uşoară meseria de pompier? Dar frumoasă?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Ușor nu este şi nici nu va fi, dar totul depinde de tine, fiindcă este clar: bani din asta nu se fac! Trebuie să îţi placă, să îţi doreşti asta, să simţi că faci ceea ce trebuie, să te simţi bine lângă colegii tăi cu care o să împarţi bune şi rele. Aici nu poţi să fii ca la o firmă, unde fiecare face ce trebuie în pătrăţica lui. Aici este şi rămâne o muncă de echipă unde trebuie să te bazezi pe colegii tăi, să ştii că ei sunt acolo, în faţa ta sau în spatele tă. Trebuie să fie bine pregătiţi fizic, psihic, ca în caz de nevoie să te scoată de unde poţi cădea sau rămâne blocat. Sau pur şi simplu undeva, cândva ai nevoie doar de un simplu sfat care să te ducă pe calea cea bună. Intervenţiile, din păcate, sunt din ce în ce mai multe şi mai complexe decât acum căţiva ani, mereu ne surprind cu ceva nou dar noi nu putem lăsa garda jos.
Reporter: Ca şef gardă intervenţie ai o responsabilitate în plus, una mai mare.
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Ca şef gardă interventie stingere ai cumva una din cele mai mari resposabilităţi, fiindcă tu decizi ce echipaje deplasezi acolo. Tu ajungi primul la locul evenimentelor, tu efectuezi recunoaştrea pentru a şti cu ce te confrunţi (stabileşti dacă sunt persoane de salvat, gândeşti procedee şi locurile pe unde le poţi salva). Stabileşti la ce riscuri se supune personalul participant la intervenţie, dai ordine ce trehuie să facă fiecare, tu decizi dacă mai ai nevoie sau nu de alte echipaje. Toate aceste lucruri se fac într-un timp cât mai scurt, fiindcă viaţa oamenilor şi a personalului depind de deciziile tale. Mai este şi programul pe care trebuie să îl conduc în subunitate (educaţie fizică şi, normal, temele de specialitate specifice pompierilor unde ne antrenăm atât teoretic cât şi fizic, fiindcă scopul nostru rămâne „plecăm toţi ne întoarcem toţi!”. Pe lângă cele spuse mai rămâne să am grijă şi de formarea şi dezvoltarea angajaţilor tineri sau a elevilor veniţi în practică. Deşi par multe de făcut, consider că satisfacţia este pe măsura funcţiei avute. Acolo, în inima intervenţiei eu mă simt cel mai bine.
Reporter: Dacă ar fi să o iei de la început, te-ai face tot pompier?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Mi-am dorit să fac asta şi sunt clar relaxat şi fericit când fac asta! Dacă ar fi să dau timpul înapoi, tot asta aş face fără nici cel mai mic regret!
Reporter: Dar tinerilor care vor să se facă pompieri, ce le transmiţi?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Tinerilor care vor să devină pompieri vreau să le transmit că aceasta meserie nu este cum se vede în filme. Este una din cele mai grele şi riscante meserii, dar dacă o iubeşti, o îmbrățişezi şi îi acorzi atenţia şi timpul de care are nevoie, vei reuşi negreşit! Dacă nu simţi că vrei asta, nu te duce la şcoala de pompieri, fiindcă poţi regreta mai târziu!
Reporter: Pe 13 septembrie este ziua voastră, Ziua Pompierilor! Ai un mesaj?
Dragoş Ştefăniţă Buţurcă: Mesajul meu pentru una din cele mai frumoase zile, cea de 13 septembrie, este în primul rând un sincer şi călduros „La mulţi ani, tuturor pompierilor militari!” Fiţi mândri de voi şi de reuşitele din misiuni! Dumnezeu să aibă grijă de voi! Oamenilor de rând le doresc să fie cât mai atenţi şi să nu aibă nevoie de noi. Dar, dacă totuşi se întâmplă ceva, să aibă maximă încredere în noi, fiindcă suntem aici să ne facem datoria! Din partea colegilor mei: Servim patria!
