ISSN 2457 - 3973

Adevărul scris de Adrian Alui Gheorghe despre mineriada din 13-15 iunie, care l-a pus pe lista neagră a PSD

Patimile scriitorului Adrian Alui Gheorghe nu sunt de dată recentă în ceea ce privește relația cu PSD. Opinia publică își aduce aminte doar de ultimul episod, cu demiterea din funcția de director al Bibliotecii Județene ”G.T. Kirileanu”, decizie nelegală potrivit instanțelor de judecată!

În anul 2003, în plină epocă Iliescu (președinte) – Năstase (premier), când aproape toată presa era aliniată regimului (vremurile parcă se rescriu), Adrian Alui Gheorghe și-a asumat, iar, adevărul despre mineriadele din 13-15 iunie 1990. Nu a fost o asumare verbală, într-un cerc restrâns al intelectualilor după modelul ”Rugului aprins”, ci una editorială, în cadrul rubricii ”Cronica de 5 secunde” pe care o semna în cotidianul ”Ceahlăul”.

Apărut în 22 iulie 2003, materialul l-a făcut pe Adrian Alui Gheorghe un indezirabil al puterii de la acea vreme și chiar au fost trimise amenințări prin binevoitori. Nu doar că nu l-au speriat pe scriitorul nemțean ci chiar i-au dat puterea de a-și ascuți și mai tare condeiul, rămas la fel de vertical și puternic și în zilele noastre.

Iată și textul ”incriminat” de regimul PSD din 2003, intitulat ”După un somn agitat”:

Dacă istoria post-revoluţionară a României va fi judecată fără patimă, cinstit, tocmai pentru a nu fi repetate greşelile trecutului, s-ar putea ca manualul de istorie să aibă opinii un pic mai diferite decît cele împărtăşite de opinia publică de azi. Pe oricare om cu capul pe umeri, dacă îl pui să-ţi spună care au fost greşelile care s-au petrecut în istoria noastră post-revoluţionară, care ne-au scos din atenţia lumii şi ne-au aruncat în derizoriul receptării, răspunsul va fi fără echivoc: mineriadele! Dezlănţuirea forţelor oarbe, instinctuale, dirijate complice de Putere, împotriva firavei democraţii a însemnat marginalizarea României într-o Europă care nu are răbdare să ne aştepte să ne trezim din somnul nostru agitat. Mineriadele au alungat investitorii serioşi în anii ’90. Mineriadele au alungat organismele internaţionale care veniseră se ne ia drept parteneri în reconstrucţia Europei. Mineriadele au alungat din ţară un tineret plin de energie şi idei dar care n-a mai suportat dezlănţuirea instinctelor care se exprimau, din dosul bîtelor, cu sloganuri de genul: „Noi muncim, nu gîndim!” şi „Moarte intelectualilor!”. Mineriadele au distrus dialogul politic Putere – Opoziţie în favoarea dirijismului şi forţei. Mineriadele au favorizat corupţia prin întărirea Puterii Politice în faţa unei Justiţii intimidată de forţă şi dispreţul faţă de lege. Mineriadele au demonstrat Europei că sîntem imaturi pentru a fi luaţi în seamă, au fost voci care ne-au considerat încă nedesprinşi de tribalism… Ei, în aceste zile, preşedintele Iliescu a redeschis discuţia despre mineriade, nu pentru a le înfiera ci pentru a sugera că liderul minerilor, artizanul acţiunilor în forţă, Miron Cozma, ar trebui eliberat din închisoare, „că el nu este singurul vinovat”. E adevărat că Miron Cozma plăteşte pentru oalele sparte de o întreagă clasă politică, complice şi vinovată. E adevărat că nu e singurul vinovat… Cei care i-au fost complici şi tovarăşi de faptă îşi aduc aminte azi de el, de isprăvile lui, cu jenă şi vinovăţie. Cît e el în puşcărie nici ei nu se simt prea liberi. În fond, cine i-a chemat la Bucureşti pe mineri, ca să măcelărească „opoziţia şi intelectualitatea”, numindu-i „categorie responsabilă”, „avangardă a luptei şi conştiinţei revoluţionare”… ? Hai, să nu ne prefacem că am uitat…!

Adrian  ALUI GHEORGHE

Articolul anterior

A început pelerinajul la mormântul părintelui Justin de la Petru-Vodă! 6 ani fără Sfântul Neamțului!

Articolul următor

Beat și fără permis, un tânăr din Bârgăuani a furat o mașină! A fost arestat!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cel mai popular