„Oazele” de divertisment cele mai căutate de pietreni, înainte de Decembrie 1989, erau cele trei cinematografe ale urbei. Vestea că la „Pietricica” sau la „Panoramic” a venit cutare film se răspândea fulger printre oameni. Casele de bilete erau luate cu asalt încă de la prima oră, existând câteva incidente de-a lunguul timpului cînd, din cauza îmbulzelii, s-au mai spart geamuri. Pentru cei care ratau ocazia vreunei „premiere”, ori doreau să revadă vreunul dintre filme exista şi varianta Cinematografului „Cozla”, cel care dispunea de două săli (cea mare şi una „studio”) şi care îi răsfăţa pe dărmăneşteni rulând în paralel două filme.
În cartea sa, „Piatra-Neamţ, ieri”, Violeta Simina Moşu oferă informaţii interesante. Primul cinematograf care s-a deschis la Piatra-Neamţ, după anul 1945, a fost cel de la Pietricica. Ziua de vineri, 22 ianuarie 1965 era una istorică, reţinută ca reper cultural de media timpului. „S-a inaugurat Cinematograful Pietricica, având o capacitate de 500 de locuri. Noul lăcaş de cultură dispune de ecran lat, instalaţii de încălzire şi condiţionare a aerului, mobilier modern. Spectatorii au vizionat, cu prilejul acestei inaugurări, filmul artistic românesc «La patru paşi de infinit»”, se scria în cotidianul „Steagul Roşu”.
În activitatea sa de documentare, Violeta Simina Moşu a stat de vorbă şi cu Grigori Baboi, cel care a activat peste patruzeci de ani la Întreprinderea Cinematografică judeţeană. „La început, era cam anevoios din cauza aparaturii, însă, în scurt timp, ne-am dotat cu o tehnică de proiecţie foarte bună, provenită din Cehoslovacia, di Germania, şi alta era treaba. «Pietricica» s-a deschis în 1965, cu patru ani înainte de «Panoramic», iar eu am ajuns acolo în 1971. Venea lume multă, filmul fiind foarte căutat. Alături de teatru, era singura posibilitate de petrecere a timpului liber. Erau şi filmele alea fantastice, superproducţii pe ecran panoramic, cinemascop, fel de fel de minuni, iar oamenilor le plăcea. La «Pietricica», proiectam în general filme culturale. Cele comerciale se difuzau mai mult la «Panoramic». Sala era mereu neîncăpătoare. Găzduiam festivaluri de film, de exemplu Zilele Filmului din R.F.G., simpozioane şi alte manifestări cultural-artistice. Producţia românească «Buletin de Bucureşti» a avut încasări extraordinar de mari. Elevii beneficiau de o reducere de la 2 lei la 50 de bani biletul. Preţul maxim era de 6 lei.”
Anul 1990 a debutat cu schimbări radicale în plan social, astfel că, inevitabil, şi cinematografele au intrat într-o nouă „eră”. Grigori Baboi: „După ’89, am contactat doi ingineri din Germania şi am transformat sala. Din cinci de locuri, au rămas trei sute. S-a gândit o reamenajare în stil occidental, cu mese. Rămâneai, îţi cumpărai ceva de la bar şi te uitai şi la un fim. Ulterior, am schimbat. Până la ora 21, rulam filme, iar în continuare, până la 5 dimineaţa, era program de discotecă. Sala producea bani permanent. Noi aveam cinematograful şi inginerii nemţi deţineau discoteca.”
Transformările permanente ale societăţii româneşti au dus la închiderea cinematografului „Pietricica”, cel care din anul 2000 a încetat total activitatea de difuzare a filmului.
Din aceeaşi carte aflăm că Întreprinderea Cinematografică judeţeană a avut, în perioada sa de glorie, o sută cincizeci de angajaţi care coordonau activitatea cinematografelor din mediul urban („Pietricica”, „Panoramic”, „Cozla” – din Piatra-Neamţ; „Ozana”, la Târgu Neamţ; „Club Central”, în Bicaz; „23 August”, „Flacăra”, „Unirea” – la Roman) şi o vastă reţea sătească.
(sursa: Centrul pentru Cultură și Arte ”Carmen Saeculare” Neamț, www.culturaneamt.ro)
Un comentariu
În anii ’70 vizionam 3 filme pe săptămână
2 la Pietricica și unul la Panoramic