FOTO-GALERIE Un bărbat „locuia” cu mai mulţi câini într-un culcuş pe Pietricica
În cursa pentru alegerile prezidențiale din 10 noiembrie 2019 s-au înscris 14 candidați. Prea puțini dintre ei au șanse reale să acceadă în turul al doilea și cu atât mai puțin să câștige fotoliul de președinte, potrivit sondajelor publicate în ultimele săptămâni.
Dacă accederea președintelui în exercițiu, Klaus Iohannis, în turul al doilea, nu mai este o noutate, contracandidatul său se va decide – potrivit sondajelor – între Viorica Dăncilă (PSD), Dan Barna (USR) și Mircea Diaconu (independent susținut de PRO România și ALDE).
Un scor acceptabil ar avea și candidatul PMP, Theodor Paleologu.
Care este însă adevărata miza a candidaților înscriși în cursa prezidențială care sunt convinși că nu au nici o șansă nici măcar pentru turul al doilea?
În cazul unor candidați cu notorietate și partide parlamentare în spate, cum este cazul celor enumerați mai sus, este un exercițiu de a-și fideliza alegătorii și totodată un instrument de negociere pentru susținerea unui candidat în turul al doilea.
Ce câștig au însă cei care orbitează în jurul marjei de eroare?
Răspunsul este simplu: cele 10 milioane de euro decontate de statul român pentru fiecare candidat care obține minim 3% din voturile valabil exprimate.
Concret, potrivit legii, fiecărui candidat care întrunește scorul electoral precizat mai sus, statul român îi decontează cheltuieli electorale în limita a 20.000 de salarii minime pe economie, adică vreo 10 milioane de euro.
Ce înseamnă cheltuieli electorale? Materiale de propagandă (afișe, broșuri, bannere), publicitate electorală în mass-media, consultață, transport, etc.
Practic, tot ce s-a cheltuit în campanie poate fi decontat în limita a 10 milioane de euro dacă se face dovada cu contract și factură.
Evident, contractele și facturile pot sta în stand-by până la aflarea rezultatelor și, dacă este cazul, pot fi întocmite atunci. Dacă nu, nici nu mai are rost.
Adică cine și-a văzut ținta atinsă, de minim 3%, poate visa la sumele amețitoare decontate de statul român.
Dacă în cazul partidelor mari, cheltuielile legate de campania electorală depășesc cu mult această sumă – deci primesc doar o parte din ce s-a cheltuit – candidații ”de pluton” pot face o avere din candidatura la prezidențiale. Bineînțeles, își asumă riscuri de a antedata contracte, facturi, etc, doar cu scopul de a deconta niște cheltuieli fictive.
Însă informațiile noastre sunt că unii deja și-au calculat pașii în această direcție. De altfel, unii nu sunt văzuți decât în campanii pe paginile de facebook și sporadic la câte un post de televiziune.
Până la urmă, decizia finală este a alegătorilor. Exercițiul democratic este ca fiecare să voteze după propria conștiință dar ce se întâmplă când, în spatele bunor intenții există calcule de ordin financiar pentru un grup restrâns?
Așadar, alegătorii candidaților cu șanse reduse sunt cei care la bagă în buzunar, cu mâna lor, sume de până la 10 milioane de euro!
În concluzie, acesta este motivul principal pentru care au apărut, de nicăieri, candidați la prezidențiale care nu au nici pe departe interesul de a câștiga alegerile ci sume fabuloase de bani. Ei și strategii din (pen)umbră.
Nu îi nominalizăm noi aici dar fiecare cititor înțelege foarte bine despre cine este vorba.