Construirea demersurilor didactice pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev (profesor Ioana Bistriceanu)

Construirea demersurilor didactice pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev

Prof. Bistriceanu Ioana

Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamț

 

STUDIU DE SPECIALITATE

„Învăţarea centrată pe elev le oferă elevilor o autonomie şi un control mai mare în privinţa alegerii subiectului, a metodelor de învăţare şi a ritmului de studiu”.   (Gibbs G. 1992)

Trecerea la o metodologie mai activă, centrată pe elev, implică elevul în procesul de învăţare şi îl învaţă aptitudinile învăţării, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alături de alţii şi ale rezolvării de probleme. Metodele centrate pe elev implică individul în evaluarea eficacităţii procesului lor de învăţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare. Aceste avantaje ale metodelor centrate pe elev ajută la pregătirea individului atât pentru o tranziţie mai uşoară spre locul de muncă, cât şi spre învăţarea continuă.

Principiile care staul la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt:

• Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor;
• Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe;
• Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă;
• Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă;
• Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor;
• Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei;
• Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.

Caracteristicile principale ale învăţării centrate pe elev promovează ideea ca elevilor să li se ofere un control mărit asupra învăţării prin asumarea responsabilităţilor cu privire la: ceea ce se învaţă, modul în care se învaţă şi de ce şi momentul în care se învaţă. Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă (elevul) şi nu pe profesor, deoarece rolul profesorului este de a administra procesul de învăţare. Bineînţeles că o mare importanţă o are şi încurajarea şi facilitarea de către profesori a implicării active a elevilor în planificarea propriului proces de învăţare. Profesorul este un ghid, instructor, transmiţător de cunoştinţe, supraveghetor, facilitator şi colaborator. Prin îndeplinirea acestor „funcţii”, elevii dobândesc o mai mare autonomie, responsabilitate şi devin manipulatori activi de cunoştinţe. Profesorul este cel care facilitează procesul învaţării pentru elevi, încercând să descopere ce anume este interesat elevul să înveţe şi determinând apoi cea mai bună modalitate de a-i pune la dispoziţie elevului acele informaţii prin furnizarea de sisteme de cunoştinţe sau materiale, care să-i dea acestuia posibilitatea să îndeplinească cu eficacitate o sarcină. Acest lucru se face prin ascultare, punere de întrebări, furnizare de idei, sugerarea de alternative.

Invăţarea centrată pe elev se diferă de cea tradiţională prin următoarele: aici au loc schimburi de informaţii, nu doar predarea informaţiilor, elevii pun întrebări şi rezolvă probleme, diversitatea evaluărilor, au loc activităţi interactive şi cel mai important lucru se consolidează colaborarea, munca în echipă.

Câteva exemple de învăţare centrată pe elev:

• Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi;
• Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor;
• Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări;
• Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate;
• Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă;
• Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările;
• Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor la învăţare;
• Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare.

 

Tipurile de invatare pe care le preferă elevii pentru a înţelege mai bine conceptul de învăţare centrată pe elev sunt: vizual, practic, auditiv.

Vizual / Vedere

• Vederea informaţiei în formă tipărită vă va ajuta să o reţineţi mai bine;
• Verificarea faptului că notiţele dumneavoastră sunt copiate cum trebuie
• Privirea formei unui cuvânt;
• Folosirea culorilor, ilustraţiilor şi diagramelor ca ajutor în procesul de învăţare;
• Sublinierea cuvintelor cheie;
• Folosirea de creioane colorate pentru învăţarea ortografierii cuvintelor dificile: folosirea de culori diferite pentru grupurile complexe de litere;
• Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” (reţea de cuvinte, ciorchine).
• Convertirea notiţelor dumneavoastră într-o imagine sau bandă desenată.
• Folosirea imaginilor pentru explicarea textelor.

 

Auditiv / Ascultare

• Ascultarea cuiva care vă explică un anumit lucru vă va ajuta să învăţaţi;
• Discutarea unei idei noi şi faptul că o explicaţi folosind propriile dumneavoastră cuvinte;
• Discutarea cu cineva a problemelor şi ideilor;
• Este folositor să analizaţi verbal chestiunile / să verbalizaţi de unul /una singur(ă) gândurile şi ideile pe care le aveţi;
• Rugămintea adresată cuiva de a vă explica din nou lucrurile;
• Ascultarea unei cărţi înregistrate pe bandă va fi mai uşoară decât citirea cărţii;
• “Simţirea cuvântului” ca şi cum aţi fi pe punctul să-l pronunţaţi şi faptul de a-l pronunţa în gând pot fi de ajutor;
• Împărţirea cuvintelor în silabe /fragmente şi exagerarea în gând a sunetelor.
• Simţirea ritmului unei fraze sau a unui set de informaţii atunci când acestea sunt “cântate”;
• Citirea cu voce tare;
• Faptul de a vă asculta vorbind cu voce tare;
• Utilizarea unui casetofon pentru a vă înregistra observaţiile şi gândurile;
• Înregistrarea principalelor aspecte ce trebuie analizate folosind propria dumneavoastră voce, cu muzica dumneavoastră preferată ca fundal;
• Folosiţi metode de ascultare activă, incluzând aici chestionarea şi rezumarea.

 

Practic

• Efectuarea de către dumneavoastră înşivă a unei activităţi practice facilitează adesea înţelegerea, de ex. experimente la fizică, probleme la matematică etc.
• Scrierea lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficientă de a le ţine minte.
• Scrierea lucrurilor cu propriile dumneavoastră cuvinte;
• Convertirea notiţelor într-o imagine sau într-o bandă desenată;
• Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” reţea de cuvinte, ciorchine).
• Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmată de scrierea lor din memorie;
• Preferinţa pentru a atinge şi a face;
• Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea de mână;
• Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a scrisului tipărit (cu litere separate) ;
• Ajutarea unei alte persoane să îndeplinească o sarcină.

Ca metode: discuţia, activităţi de rezolvare a problemelor, activităţi de simulare a muncii (atât în cadrul şcolii, cât şi în cadrul unor activităţi extraşcolare), studii de caz şi scenarii reale, pe care profesorii le pun la dispoziţie elevilor, în cadrul testărilor, grupuri conversaţionale, muncă în echipă, proiecte, învăţarea prin descoperire, jocuri şi brainstorming. Brainstorming- „asalt de idei”-o metodă de stimulare a creativităţii, ce constă în enunţarea spontană a mai multor idei pentru soluţionarea unei probleme.

De ce învăţământul centrat pe elev? Este foarte simplu: elevul devine nucleul procesului de învăţare, îşi asumă responsabilitatea pentru rezultatele învăţării, învaţă independent şi capată capacităţi de autoformare, este capabil să gândească autonom şi critic, poate genera noi idei şi poate lucra în echipă. „Mediul învăţării centrate pe elev se concentrează în primul rînd asupra satisfacerii nevoilor elevului, în timp ce mediul învăţării centrate pe materie se concentrează în primul rînd asupra unui set de cunoştinţe”.     Clasen R. E. & Bowman W. E.

În concluzie, avantajele învăţării centrate pe elev   subliniază destul de bine importanţa şi eficacitatea ei. Creşterea motivaţiei elvilor, pentru că aceştia devin conştieţi că pot modifica procesul de învăţare; eficacitate mai mare a învăţării şi a aplicării celor învăţate, pentru că aceste abordări folosesc învăţarea activă; învăţarea capată sens, deoarece a stăpâni materia înseamnă a o înţelege; sprijină abilităţile pentru învăţarea pe parcusul întregii vieţi; o pregătire mai bună pentru viitoarea profesie şi incluziune mai mare.

Bibliografie :    http://www.tvet.ro

www.didactic.ro/materiale-didactice