MODALITĂŢI DE MONITORIZARE A PARCURSULUI INDIVIDUAL ŞI DE CREŞTERE A RANDAMENTULUI ŞCOLAR

MODALITĂŢI DE MONITORIZARE A PARCURSULUI INDIVIDUAL ŞI DE CREŞTERE A RANDAMENTULUI ŞCOLAR

Prof. Bistriceanu Ioana

Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamț

 

STUDIU DE SPECIALITATE

 

Într-un învăţământ cu pretenţii de modernitate orice cadru didactic care cunoaşte complexitatea conceptului de evaluare şi a problematicii acestuia trebuie să răspundă la următoarele întrebări

1. De ce evaluez ?
2. a) Pentru a obţine informaţii privind învăţarea de către elev ?
3. b) Pentru că doresc să ajut elevii care au dificultăţi ?
4. c) Pentru că elevul are nevoie ?
5. d) Pentru a analiza greşelile elevului ? etc.
6. Cum evaluez ?
7. a) Prin examene, prin teste ?
8. b) Prin observaţii continue ?
9. c) Prin instrumente elaborate pe bază de competenţe ?
10. d) Prin mai multe tehnici sau pritr-una singură ?
11. Cui serveşte evaluarea ?
12. a) Elevului ?
13. b) Profesorului ?
14. c) Părinţilor ?
15. d) Menţinerii disciplinei ?
16. e) Societăţii ?

Ce doresc să evaluez ?

1. a) Cunoştinţe ?
2. b) Atitudini şi comportamente ?
3. c) Procesul învăţării ?
4. d) Produsul ?

Din  perspectiva  elevului,  evaluarea  orientează  şi  dirijează învăţarea,  formează  motivaţia  faţă  de  învăţare,  e  un  mijloc  eficace  de asigurare  a  succesului etc.

 Din  perspectiva  profesorului,  evaluarea  este  necesară  pentru  că  permite  culegerea  de  informaţii, sugerează  căi  de  perfecţionare  a stilului  didactic  şi  identifică  dificultăţile  elevilor.

Evaluarea  școlară  trebuie  să  fie  dinamică,  centrată  pe  procesele  mentale  ale  elevului,  să  formeze  autoreglarea,  autoreflectia,  să  înlocuiască acea  reflectie  statică, bazată  pe control, examinare, sancțiune.  În  acest  fel  se  poate  ajunge  la  învătarea  asistată de evaluare.  Din  perspectiva  modernă “a evalua” înseamnă a desfăsura o activitate care însoțește pas cu pas procesul  de  predare–învățare. 

În acest  sens, evaluarea  nu  mai  este  privită ca acţiune de “rutină”, întreprinsă  numai  în  scopul “cunoaşterii” rezultatelor  şi  chemată  să “sancţioneze”  pozitiv  sau  negativ, printr-o  judecată  de  valoare,  nivelul atins  în  pregătirea  elevilor,  ori  să  opereze o selecţie. Ea  este menită  să ofere informaţii despre calitatea predării şi a învăţării, să le orienteze  şi  stimuleze  făcându-le  mai  productive. Astfel,  evaluarea  îndeplineşte,  în  ansamblul  activităţii  instructiv-educative, un  rol  formativ  şi  stimulator.

Pe  termen  scurt,  evaluarea  realizează  funcția  de  consolidare  a învățării  deja  produse,  precum  și  de  a  pregăti  și  regla  un  nou  ciclu  de învătare.

Pe  termen  mediu  și  lung,  evaluarea  sprijină  demersul  de  stabilire  a celor  mai  potrivite  obiective  de  învățare,  influențează  alegerea  strategiilor de  învățare  și  determină  motivația  elevilor  și  exercitarea  capacității  de autoapreciere.  În  plus,  evaluarea  modelează  capacitatea  elevilor  de  a reține  și  de a  aplica  ceea  ce  au  învățat  în  contexte  cunoscute  sau  noi.

O evaluare  eficientă  presupune  extensia  actului  evaluării către  accentuarea  activităţii  elevilor. Cele mai eficace metode de întărire a activității elevilor sunt determinate de atitudinea cadrului didactic față de elev.

Încurajarea fiecărui elev în fiecare lecție îl determină pe elev să înțeleagă faptul că îi este recunoscut efortul și progresul pe care îl face ca să învețe. I se vorbește prietenos menținând o atitudine binevoitoare și atunci când elevul nu reușește să realizeze nimic prin efortul propriu.

Centrarea aprecierilor pe munca elevului și nu pe sine însuși se face cu scopul de a-l determina pe elev să se mobilizeze în realizarea sarcinii de lucru pentru perfecționarea abilităților.

Centrarea pe un anumit elev

-elevul trebuie să fie apreciat pentru o realizare a sa personală, nu a  întregului grup din care face parte;

-laudele care se fac nu trebuie să se bazeze pe comparația cu alți elevi;

-se acordă o atenție deosebită elevilor slabi care au cea mai mare nevoie de apreciere.

Specificarea motivului aprecierii

-lauda indică valoarea unei realizări concrete și trebuie focalizată pe tema dusă la îndeplinire;

-întotdeauna se menționează pentru ce se oferă lauda pentru a nu avea caracter depreciativ.

Sinceritatea în emiterea aprecierii

-cadrul didactic oferă laudele spontan și sincer;

-emiterea laudelor lipsite de conținut, într-un mod reflex nu sunt motivante și provoacă un comportament nepotrivit elevilor.

Extensia actului evaluării către accentuarea activității elevilor este singura unealtă puternică la îndemâna dascălului

Evaluarea  este  eficientă  dacă  evaluatorul:

-cunoaște  ceea  ce  trebuie  să  evalueze;

-stabilește  cu  rigoare  obiectivele  ce  trebuie  realizate;

-folosește  tehnicile  și  instrumentele  cele  mai  bune  de  evaluat.

  Tehnicile  și  instrumentele  trebuie  diversificate  în  funcție  de:

-nivelul  de  pregătire  al  clasei;

-vârsta  elevilor;

-distribuția  performanțelor  copiilor de la “foarte bune” la “bune”  și  “mediocre”;

-profilul  psihologic  al clasei  dar  și  al  fiecărui  copil în parte.

Există destule cadre didactice care folosesc un număr restrâns de modalități și tehnici de evaluare (chestionarea sau examinarea orală, probele scrise sub forma unor întrebări cu răspunsuri libere, rezolvări de exerciţii ). Acest lucru se întâmplă fie datorită faptului că rutina îşi spune cuvântul şi nu mai doresc să încerce ceva nou, fie faptului că folosirea unor metode  complementare   de  evaluare(observarea  sistematică  a  activităţii și comportamentului  elevilor , referatul, proiectul, portofoliul,autoevaluarea) necesită un efort din partea dascălului, dar şi o pregătire specială a elevului pentru a face faţă noilor tipuri de solicitări.

Există destule cadre didactice care folosesc un număr restrâns de modalități și tehnici de evaluare (chestionarea sau examinarea orală, probele scrise sub forma unor întrebări cu răspunsuri libere, rezolvări de exerciţii ).

Unele metode de evaluare ( de exemplu, proiectul, portofoliul, eseul) necesită un exerciţiu îndelungat pentru a se ajunge la rezultatul dorit, deşi efectul în planul formării gândirii elevului este unul deosebit de important. Practicarea unei varietăţi de metode şi tehnici de evaluare trebuie să fie o constantă a strategiilor noastre de instruire.

Învăţarea  individualizată este un mod de abordare educaţională care vizează  contribuţia  fiecărui  copil  adusă  la situaţia predării şi învăţarii. Permisa acestui mod de abordare este  aceea că, niciodată, doi  copii nu încep o activitate educaţională în acelaşi fel. Copiii contribuie la o activitate cu propriile lor experienţe, atitudini, calităţi abilităţi, personalitate etc. De aceea, pentru a preda într-un mod eficient, cadrul didactic trebuie să  fie receptiv la  aceste diferenţe. Predarea individualizaţă  are loc atunci când  cadrul didactic şi copilul se influenţează reciproc, între ei stabilindu-se o relaţie de comunicare bazată pe încredere şi sinceritate.

Prin  observarea  atentă a copiilor şi prin  indentificarea  intereselor şi potenţialului acestora, dascălul ajută copii să-şi rezolve problemele prin  metode care se  potrivesc cu stilurile lor de  învăţare. Copilul nu trebuie să fie un ,,vas gol “, pe care dascălul îl ,,umple” cu informaţii, ci ajutat de profesor să-și construiască o bază de cunoştinţe

Abordând stilul învăţării individualizate, clasa devine un mediu dinamic şi mereu în schimbare, în care dascălii pot dovedi că apreciază  pe fiecare dintre copii şi pe toţi copiii.                                                                                     

În elaborarea unei lecţii trebuie să implicăm cât mai multe inteligenţe. De aceea, înaintea orei, trebuie să ne punem următoarele întrebări:

-Cum pot să folosesc cuvântul scris sau vorbit la oră?

-Cum pot să includ calcule, gândirea critică, clasificări?

-Cum pot să folosesc culorile, graficele, desenul?

-Când pot să folosesc ritmuri diferite, sunete din mediul înconjurător, muzica?

-La ce moment al lecţiei ar fi potrivit un exerciţiu bazat pe mişcare, o dramatizare sau un exerciţiu de rol?

-Când este important să utilizez timpul şi spaţiul în mod individual?

-Când folosesc lucrul în perechi şi grup mic şi care sunt criteriile după care alcătuiesc grupurile?

-Când pot să folosesc tipare, clasificări și asociaţii cu mediul înconjurător, cu viaţa de zi cu zi?

concluzii

Evaluarea este un moment în cadrul învăţării, la fel de important ca şi predarea, de aceea ea trebuie aplicată atât asupra elevilor cât şi asupra profesorilor. Cu alte cuvinte, în viitor va fi nevoie de mai multe cadre didactice care să fie capabile întâi să se autoevalueze, iar apoi acestea să aplice elevilor metodele de evaluare adecvate fiecărui moment al învăţării şi fiecărei discipline în parte.

 

 

BIBLIOGRAFIE :

– Cristea Sorin – „Pedagogie generală” – Editura Didactică, Bucureşti, 1996

– Constantin Cucoş- „Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi grade didactice”, Polirom, Iaşi, 1998

– Constantin Cucoş – „Pedagogie” – Editura Didactică, Bucureşti, 1996

– Ioan Nicola – „Tratat de pedagogie şcolară” – Editura Didactică, Bucureşti, 1996

– Radu, I, T.- „Evaluarea în procesul didactic”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică – L4.,2000.

– Radu I T- „Învățământul diferențiat”, Editura Didactică și Pedagogică, București