Într-o grabă de a fi ales de către sinodalii români în echipa de 25 de episcopi ce va fi prezentă la Sinodul din Creta de peste 2 săptămâni, IPS Ioachim Băcăuanul a publicat pe 2 Iunie 2016, un text în care îşi mărturiseşte public reticenţa faţă de credinţa ortodoxă şi entuziasmul faţă de alte confesiuni, precum papismul sinodal, ecumenismul, teoria ramurilor şi relativismul, eterodoxia sa fiind şi motivul pentru care nu se află pe lista reprezentanţilor ortodoxiei în Sinodul din Creta.
Autorul unui titlu apostat precum „Creştinismul abia începe” nu s-a sfiit niciodată în a-şi mărturisi eterodoxia în spatele unui palimpsest de exprimări semidocte, însă textul său din 2 iunie nu este prima sa declaraţie flagrantă, spunînd că deciziile Sinodului ar fi nu doar comparabile, ci chiar superioare poruncilor Mîntuitorului Iisus Hristos! Ecumeniştii afirmă că învăţăturile Mîntuitorului sunt irelevante în faţa geniului lor. Dispreţul faţă de Mîntuitorul Iisus Hristos şi faţă de Ortodoxie este caracteristica fundamentală a credinţei ecumeniste, pe care părintele Ioachim Giosanu o îmbrăţişează de multă vreme. Fiecare om e liber să creadă cum voieşte. Din moment ce părintele Giosanu nu crede în Ortodoxie, va trebui să elibereze funcţia clericală dintr-o credinţă pe care n-o împărtăşeşte. Sinodul sfinţiţilor episcopi este dator să vegheze („episcop” înseamnă „veghetor”) ca libertatea de credinţă să nu-i fie îngrădită nici curînd fostului ierarh, nici poporului, care are dreptul la un reprezentant care să creadă în Dumnezeu aşa cum Dumnezeu a lăsat, iar nu după invenţiile şi scornirile dracilor care inspiră orice eres.
Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în locul Căruia a îndrăznit să se pună părintele Giosanu, înlocuind Capul Bisericii, Hristos, cu autoritatea sinodală (exact după tiparul papist), Sfinţii Apostoli cărora le-a sucit cuvintele, ridiculizîndu-i, Sfintele Soboare Ecumenice pe care le consideră perimate, Sfinţii Ierarhi, Mucenici, Mărturisitori, Cuvioşi, Postnici care au ajuns la unirea cu Dumnezeu prin apărarea Evangheliei, nu prin călcarea ei, cum sugerează părintele Giosanu, Sfinţii Noi Mucenici ai sec. XX şi XXI, care sunt ucişi de către neamurile şi credinţele pe care el le consideră că “fac voia lui Dumnezeu”, Sfinţii Români care au apărat şi plătit cu viaţa Adevărul Revelat, şi, în sfîrşit, pleroma Ortodoxiei, milioanele de creştini ortodocşi botezaţi şi mîntuiţi în Numele Celui a Căruia fie slava în vecii vecilor, strigă într-un glas părintelui Giosanu: “Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anathema!” (I Cor. 16:22)
Cîteva din expresiile apostaziei din 2 iunie ale ierarhului:
“diferitele confesiuni creștine au realmente tensiunea și efortul spre adevărul lui Hristos”
“Biserica constituie o extensie a comuniunii trinitare prin Fiul Ȋntrupat, la nivelul harului necreat și sfințitor care se oglindește în organizarea sinodală sau conciliară a Bisericii Ortodoxe”.
“restaurarea unității văzute nu este o problemă de centralizare bisericească, nici de pluritate confesională, nici de uniformitate, ci de sinteză de credință comună, de unitate în diversitate și în comuniune”.
“Trebuie admis faptul că există elemente convergente și complementare în toate Bisericile creștine. Acceptarea ecumenică a acestor elemente nu înseamnă un acord separat asupra unei doctrine specifice, ci integrarea lor în această credință, până la urmă comună, a Tradiției neîntrerupte. A recunoaște diversitatea metodelor teologice, pluralismul lor, face parte din procesul tradiției. În mărturisirea adevărului nu trebuie să cauți obligatoriu să rămâi unic, ci unit”.
“Dumnezeu lucrează prin toate religiile în moduri și grade diferite, în funcție de evoluția istorică.”
“Adevărul este rezultatul comuniunii în iubire, nu al izolării cu pretenții exclusiviste de deținător al „adevărului adevărat”. Nu te poți mântui doar prin asumarea radicală a posturii exclusive de „paznic” al dogmelor și al canoanelor, de paznic al tradiției. Tradiția trebuie mărturisită mai ales celor care n-o cunosc. Mărturisirea și prezentarea în fața neinițiaților și a necunoscătorilor, poate avea un impact mult mai plăcut în fața lui Dumnezeu decât „statul de veghe” la căpătâiul dogmelor și al canoanelor. Adevărul nu-i pe cale de dispariție și n-are nevoie nici de paznici și, cu atât mai puțin, de avocați”.
“Autoritatea supremă de conducere în Bisericile Ortodoxe naționale este sinodul sau soborul. Biserica nu se schimbă în esența ei prin împărțire, ci rămâne o plenitudine sfântă într-o unitate desăvârșită. A încerca să actualizezi sau să prezenți într-o manieră actuală problemele care necesită rezolvare, nu înseamnă negociere a adevărului. Nici Hristos la plinirea vremii nu a schimbat vreo cirtă sau o iotă din legea și proorociile vechii alianțe, ci le-a plinit, dându-le o nouă perspectivă. “S-a spus celor de demult…Să nu ucizi…,Să nu furi…etc. Dar Eu vă spun…!”
Înaltpreasfinţitul Ioachim Băcăuanul
POST SCRIPTUM:
Convingerile acestui episcop sunt pe acelaşi palier de eterodoxie cu cele ale PF Bartolomeu al Constantinopolului, care va prezida Sinodul din Creta, chiar dacă mult mai smintitoare.
(foto – wikipedia.ro)
Un comentariu
observ ca anumiti ocupanti a unor functii bisericesti se indeparteaza de credinciosi.mare parte dintre ortodoxi traiesc in mediu rural au nivelul de cultura spirituala dobandit in cele 4-8 sau 10 clase.de multe ori urmaresc la slujba de duminica chipul lor.uneori nu inteleg nimic si asteapta crezul si tatal nostru.la asta nu se gandesc mai marii bisericii,bogatia si averea bisericilor le-a luat ratiune si acum vorbesc intre ei.oare ce sar face acesti imbracati in panza aurita daca oamenii simpli nu ar mai merge la biserica nu ar mai achita contributia fara chitante nu ar mai boteza copii.de aceea ii rog sa se apropie de popor fiindca necajitul A DUS ORTODOXISMUL MAI DEPARTE..sa nu se mai implice in politica in nici un fel.au facut destul rau.