ISSN 2457 - 3973

SĂNĂTATEA FIECĂRUIA DINTRE NOI ESTE ÎN NATURĂ ŞI ÎN MEMORIA BUNILOR ŞI STRĂBUNILOR NOŞTRI!!! (partea a II-a)

Am afirmat în primul articol ca omul a apărut în natură, aparţine naturii, natura putând fi considerată „mama tuturor fiinţelor vii”. Toţi acceptăm şi cunoaştem acest aspect, dar toţi (sau aproape toţi) îl ignorăm. Îl considerăm prea simplu, prea banal pentru a-i acorda importanţa cuvenită.

Legătura dintre organismele vii şi mediul înconjurător este rezumată magistral în BIBLIE – capitolul I – GENEZA, de unde voi spicui următoarele:

în ziua întâi, Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric; … în ziua a doua, a despărţit apele de ape ţi a făcut o tărie pe care a numit-o „cer”; … în ziua a treia, Dumnezeu a despărţit apele de uscat şi uscatul a fost numit „pământ”. Pământul a dat din sine verdeaţă;. …în ziua a patra, a despărţit zilele de nopţi şi a făcut luminătorii cerului, luminătorul mare – soare – pentru ziuă şi luminătorul mic – luna – pentru noapte; …în ziua a cincia Dumnezeu a făcut vietăţile apelor şi păsările văzduhului; …în ziua a şasea, a făcut fiinţele vii ale pământului; …şi a zis: să facem „om” după chipul şi asemănarea noastră – stăpân peste peştii mării, păsările cerului, animalele domestice şi toate vietăţile şi peste tot pământul: …şi a făcut Dumnezeu „bărbat şi femeie”.

Fenomene care au durat milioane şi milioane de ani, au fost condensate în câteva fraze! Creaţionismul evidenţiază fără tăgadă, legătura dintre natura vie şi mediul în care apare şi se dezvoltă.

Organismele vii, îşi extrag componentele din mediul înconjurător, compoziţia lor elementară fiind condiţionată de mediul în care se dezvoltă.

Între organismele vii şi mediu există interacţiuni complexe, constând în permanente schimburi de „substanţă”, „energie” şi „informaţie”, care se concretizează în aşa-numitele „cicluri ale elementelor” (carbon, azot etc.).

La baza apariţiei materiei vii (de la organismele unicelulare la om) au stat câteva elemente şi combinaţii „primordiale”, comune tuturor; diferă proporţiile, de la un organism la altul. Astfel, la început au fost apa, aerul, amoniacul, câteva glucide şi lipide simple, un număr mic de aminoacizi (esenţiali şi neesenţiali), câteva nucleotide şi aproximativ 80 de elemente chimice, care le putem împărţi:

  1. Macroelemente (99% din materia vie): hidrogen, oxigen, carbon, azot, fosfor, calciu.
  2. Oligoelemente sau elemente biogene (0,05-1% din materia vie): magneziu, sodiu, potasiu, fier, sulf, clor.
  3. Microelemente sau elemente microbiogene (urme în materia vie), care se împart în două:
    • comune organismelor vii (invariabile): cupru, cobalt, zinc, fluor, iod, molibden;
    • în anumite organisme vii (variabile): brom, siliciu, litiu, arsen etc.

Macroelementele şi oligoelementele au rol structural şi energetic iar microelementele au rol catalitic şi biocatalitic.

Toate aceste elemente chimice care provin din mediul în care se dezvoltă organismul viu, se găsesc în acesta ca atare sau sub formă de combinaţii:

  • Combinaţii naturale: apă, electroliţi (anioni, cationi);
  • Săruri minerale, cu rol structural, catalitic, fizico-chimic;
  • Combinaţii organice: biocompuşi, biomolecule:
    • Constituenţi fundamentali ai materiei vii: glucide, lipide, protide, acizi nucleici;
    • Efectori biochimici: influenţează şi controlează desfăşurarea proceselor care au loc în sistemele biologice:

– Biocatalizatori: enzime, precursori enzimatici,

– Hormoni,

– Vitamine,

– Mediatori chimici ai influxului nervos.

Am trecut în revistă succint, compoziţia materiei vii, pentru a ilustra şi întări faptul că aparţinem în totalitate naturii, şi numai în natură putem găsi tot ceea ce organismul nostru are nevoie!

Materia vie – în diversitatea ei, este caracterizată de metabolism, cu componentele sale specifice: anabolism, catabolism şi amfibolism.

Sistemele biologice sunt organizate, deschise, informaţionale şi autoreglate, cumulând o serie de caractere: integralitatea, autoreproducerea, autoreânnoirea, evoluţia etc., ce se realizează prin metabolism.

Definim metabolismul ca fiind totalitatea transformărilor de substanţă, energie şi informaţie, dintr-un organism viu.

Metabolismul organismelor vii, are o serie de caracteristici specifice, care-l fac inimitabil în uzinele şi laboratoarele inventate de om ! Exemplificăm:

  • Eficienţă în transformarea materiei, energiei şi informaţiei;
  • Reacţii blânde, fără variaţii semnificative de presiune, temperatură, pH etc., inimitabile artificial;
  • Procese în trepte, reacţii consecutive catalizate de enzime, catalizatori foarte specifici, autoreglabili prin inducţie şi / sau regresie enzimatică;
  • Reglare biocibernetică, prin mecanisme ierarhizate, care le asigură integralitatea, autoreânnoirea, autoreproducerea, autoevolutia ;
  • Universalitatea: procesele de degradare şi biosinteză a constituenţilor fundamentali sunt comune materiei vii, indiferent de treapta de evoluţie;
  • Termodinamic, metabolismul are caracter entropic şi caracter antientropic.

Metabolismul general prezintă aspecte de „catabolism” şi „anabolism”.

Catabolismul reprezintă totalitatea reacţiilor de degradare din organismele vii, unde substanţele provenite din mediul exterior, din mediul înconjurător, sunt transformate în compuşi cu moleculă mică, specificitate redusă şi nivel scăzut de organizare (combinaţii primordiale), cu conservarea energiei eliberate în legăturile macroergice din ATP, fiind utilizată ulterior în biosinteze specifice.

Anabolismul reprezintă totalitatea proceselor de biosinteză din organismele vii, pornind de la compuşi simpli, cu moleculă mică, proveniţi din mediul înconjurător sau din procesele catabolice, cu consum de energie provenită din legăturile macroergice ale ATP-ului.

În afara transformărilor catabolice şi anabolice, în celulelor organismelor vii au loc şi transformări „amfibolice”, cu caracter atât catabolic cât şi anabolic, transformări prin care unii compuşi utili biologic se transformă în alţi compuşi utili biologic.

Metabolismul general al unui organism viu reprezintă totalitatea transformărilor catabolice, anabolice şi amfibolice de substanţă, energie şi informaţie. Metabolismul general al unui organism viu constă dintr-un ansamblu, o reţea unică de reacţii enzimatice care se modulează reciproc, într-un mod adecvat bunei desfăşurări a proceselor vitale din organism.

Am trecut în revistă, succint, apariţia naturii vii, compoziţia şi caracteristicile acesteia, indiferent de treapta de evoluţie (organism unicelular, fungi, plante şi arbori, animale şi om).

Nu pot să închei fără să apelez din nou la „Cartea cărţilor” – Biblia, care în Ecleziastul 3:20 afirmă: „Toate se duc în acelaşi loc; toate din ţărână s-au făcut şi toate în ţărână se vor întoarce”. Nu este acesta un adevăr cunoscut de noi toţi ?

Dacă aşa stau lucrurile, atunci cu ce sa ne alimentăm? Ce să bem? Cu ce să ne tratăm? Sunt întrebări la care voi încerca un răspuns în materialele următoare.

”Cunoașterea ne face liberi și sănătoși ”

prof. Dumitru Nastasă, toxicolog/farmacolog

Articolul anterior

Tragedii: 12 persoane, între care 6 copii s-au înecat anul acesta în Bistrița, Siret și Moldova!

Articolul următor

Furtuna a făcut pagube în Neamţ!

2 Commentarii

  • Lumea vie ne apare deopotrivă unitară şi diversă, unitatea şi diversitatea lumii vii reprezentând laturi inseparabile ale procesului evoluţiei biologice. Cu toate că posedă […] trăsături comune, lumea vie ni se prezintă într-o diversitate enormă. Amploarea diversităţii este exprimată, în primul rând, de numărul de specii biologice.
    Toate organismele vii se caracterizează prin metabolism-schimb permanent de substanţă, energie şi informaţie dintre organismul viu şi mediul său de viaţă – şi au ca trăsături definitorii: autoconservarea, autodezvoltarea, autoreglarea şi autoreproducerea.
    Vieţuitoarele actuale descind dintr-un strămoş comun. Numai astfel se poate explica de ce toate vieţuitoarele posedă aceleaşi însuşiri fundamentale. Vorbim, în acest caz, de unitatea lumii vii, care a fost asigurată de funcţionarea, cu exactitate, a mecanismului eredităţii.
    De-a lungul erelor geologice, evoluţia a păstrat fundamentul molecular de organizare a sistemelor biologice, fără de care nu ar fi fost posibilă continuitatea vieţii.

    • Materia vie în toată diversitatea ei, are la bază o serie de compuși simpli, numiți și ”substanțe primordiale”. Numai aceste ”substanțe primordiale” sunt capabile să întrețină și să perpetueze materia vie. Aceste substanțe primordiale, se confundă, până la un punct, cu ”nutrienții” necesari celulei vii. Să nu ne gândim la alimente, ci la compușii simpli ce stau la baza alcătuirii proteinelor, lipidelor, glucidelor… În procesele de digestie, aceste alimente se descompun în compușii simpli, primordiali, care se absorb la nivelul intestinului, ajung în ficat și în fiecare celulă a organismului, unde participă la ”construcția” substanțelor proprii, specifice fiecărui organism. Nutrienții nu au numai rol de ”construcție”, ci și rol energetic… Voi relua toate aceste aspecte într-un material separat.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.