CUM ESTE PERCEPUT MEDICAMENTUL DE UNII SPECIALIȘTI DE RENUME MONDIAL!

Lucrarea „Miturile medicamentului” concepută de Pierre Raymond de profesie psiholingvist, vizează realităţile medicamentului, cuprinzând o serie de idei universal valabile: multe corespund unor adevăruri, unor stări de fapt, multe exteriorizând jocuri de vorbire sau de gândire, multe nu spun nimic important sau demn de reţinut. Analiza se referă la ţările dezvoltate din vest şi nu numai.

Voi înşirui o serie de idei aşa cum au fost consemnate şi de alţi autori, fără a face comentarii suplimentare. Rămâne ca fiecare cititor să analizeze afirmaţiile de mai jos şi să tragă concluziile pe care le consideră apropiate de realitate.

• Există mai multe maniere de abordare a medicamentului;
• Medicamentul absorbit de bolnav nu are aceleaşi valenţe terapeutice cu cele ale moleculei chimice de plecare;
• Este scandalos a realiza profituri pe seama bolilor şi a bolnavilor;
• Medicamentele au devenit mult prea numeroase pentru a putea intra în memoria unui medic obişnuit;
• Medicamentul este o veritabilă baghetă magică;
• Medicii nu cunosc decât 10 % din medicamentele existente;
• Medicamentele n-au vindecat niciodată pe nimeni;
• Medicamentele ucid în aceiaşi măsură în care şi fac bine;
• Bolnavii sunt din ce în ce mai rău îngrijiţi, situaţie din care decurge exodul lor spre alte surse de vindecători, spre psihanalişti, spre secte orientalo-hinduse mistice;
• Nu cunoaştem practic niciodată ce reprezintă un medicament;
• Medicamentul este un obiect de consum aidoma îmbrăcămintei şi hranei;
• Bolnavul însuşi este responsabil de cel puţin trei sferturi din investiţiile pe care le face în medicamente;
• Individul care măsoară 2 metri nu este mai înalt decât în măsura în care compatrioţii săi sunt mai mici;
• Se uită că pericolul în legătură cu medicamentele poate fi şi o noţiune subiectivă;
• Mulţi medici se plâng de a fi prea informaţi;
• Cu cât câinele este mai savant, cu atât el va accepta mai puţin a primi lovituri la şezut (câinele fiind identificat în această optică cu acel salariat al diverselor laboratoare sau fabrici de medicamente care, umblând din medic în medic, face reclamă unui anumit produs farmaceutic) şi totuşi câinele va primi cu atât mai multe lovituri la şezut, cu cât medicii nu iubesc câinii „savanţi”;
• Cea mai bună publicitate a unui medicament este reţeta unui respectabil sau cunoscut profesor sau medic, oferită unui bolnav când acesta a ieşit din spital;
• Ar trebui să suprimăm jumătate din medicamentele existente;
• Populaţia unei ţări mari consumatoare de medicamente nu este populaţia cea mai bine îngrijită;
• În materie de terapeutică nu există două produse (farmaceutice) care să poate fi considerate gemene;
• Este naiv să afirmi că populaţiile înapoiate şi primitive ignoră bolile numite „ale civilizaţiei”;
• Omul nu se naşte sănătos;
• Nu este natural a fi mereu sănătos;
• La boli noi, medicamente noi !
• Medicamentele se vor înmulţi din ce în ce mai mult, în timp ce colectivităţile umane se vor simţi din ce în ce mai bolnave;
• Există actualmente în Franţa 3000 de produse medicamentoase diferite (3000 denumiri comune internaţionale): medicul nu cunoaşte decât aproximativ jumătate din acestea şi foloseşte în mod curent în jur de 200;
• Bolnavul se ataşează efectiv de produsul medicamentos pe care îl absoarbe;
• Pentru laboratorul sau fabrica responsabile de scoaterea unui medicament  ca şi pentru medicul care îl recomandă, acesta nu este decât un obiect utilitar, un vehicul, bolnavul reprezentând staţia terminus a acestui vehicul;
• Medicamentele fac parte din viaţa intimă a multora dintre noi şi ar fi periculos a le suprima de azi pe mâine;
• Suprimând o mare parte din medicamente, ar fi, poate, un lucru bun, dacă le-am oferi în acelaşi timp bolnavilor alte răspunsuri la solicitările lor în ceea ce priveşte sănătatea;
• Producătorului de medicamente i-ar plăcea să-l informeze mai bine pe medic asupra elementelor constitutive ale unui medicament, dar nu poate pentru că nu va fi înţeles;
• Sunt boli care necesită o terapeutică serioasă; mult mai numeroase sunt bolile care necesită în acest scop produşi minori;
• Medicul este la fel ca toţi oamenii care lucrează în proaste condiţii pentru că sunt suprasaturaţi; medicul la rândul său este saturat de bolnavi, de medicamente, de reviste medicale, de vizitatori medicali;
• Medicamentul reprezintă un obiect de utilitate curentă, chiar atunci când nu îi cunoaştem perfect limitele;
• Medicamentul este social în aceiaşi măsură în care este şi terapeutic; acţiunea fundamentală aşteptată de la medic este ca acesta să prescrie medicamente;
• Medicii nu cunosc medicamentele, dar aceasta nu înseamnă că ei ar trebui să le cunoască mai bine spre a fi într-adevăr buni medici;
• Terapeutica nu este o ştiinţă exactă;
• Este o iluzie gravă a crede că buna sănătate este o stare normală şi că boala este un accident;
• Este permis să visezi; acesta este încă unul din medicamentele împotriva monotoniei cotidiene, care este cea mai gravă dintre bolile noastre moderne;
• Nu există societăţi fără boli;
• Progresul medicinii a făcut să dispară marile flageluri epidemice care decimau pe strămoşii noştri. Boala astfel gonită şi hăituită s-a cuibărit în noi, devenind individualizată;
• Din clipa când omul a putut descinde în stradă fără riscul de a-şi veni singur de hac şi datorită faptului că el poate să se scalde, să bea apa pe care o vrea, fără să facă nici poliomielită, nici febră tifoidă şi nici sifilis, organismul său – atât de bine îngrijit – a secretat noi riscuri. Aceste noi riscuri nu se numesc numai infarct şi depresiune nervoasă, ci şi accidente rutiere, alcoolism şi tabagism;
• Admiţând că relele de mai sus vor fi eradicate, altele, desigur, le vor lua de îndată locul;
• Este o naivitate a crede că boala poate fi definitiv învinsă;
• Din momentul în care ai pronunţat fraza fatidică „sunt bolnav”, ai şi intrat în boală;
• Oamenii de acţiune nu sunt bolnavi pentru că nu au timpul necesar de a fi bolnavi;
• A fi bolnav înseamnă a fugi de tine însuţi;
• Îl vedem pe alpinist, pe muzician sau pe omul politic căzând bolnavi ?
• Boala este tovarăşul oamenilor fără pasiune; aceştia îşi târăsc saboţii de la o săptămână la alta, de la o femeie la alta, dintr-o vacanţă în alta şi îşi petrec viaţa prin a fi bolnavi. Aceştia se îndoapă cu medicamente în tot cursul vieţii: dimineaţa pentru a se deştepta, la prânz pentru a digera mai bine, după amiază pentru a nu avea dureri de cap, seara pentru a dormi etc.
• Pentru bolnav, medicul nu este un om ca toţi oamenii: medicul dispune de o „ştiinţă” prestigioasă, de o „putere” incontestabilă asupra bolnavului. El este acela care decide ce este de făcut. Iată ce nu-i putem ierta;
• Medic bun este acela care se dedică integral meseriei lui; medicul rău este cel care nu ne face să-i simţim superioritatea;
• Consumăm informaţii în aceeaşi măsură în care consumăm şi medicamente; şi totuşi bolnavul nu este informat asupra medicamentelor care i se prescriu;
• Bolnavul vrea să cunoască produsul medicamentos recomandat pentru a-l mânca;
• Un bolnav care este însă corect informat asupra medicamentelor pe care le ia devine medic; prietenii noştri psihiatrii susţin că este bine să lăsăm fiecare bolnav cu delirul său; este timpul de a le spune bolnavilor că nu-i putem informa asupra medicamentelor pe care le recomandăm, nu este posibil aceasta;
• Medicamentul este un mesaj trimis bolnavului de către medic etc.

În final, afirm că acest OM, care a ştiut să scape de flagelurile de odinioară, va şti să se elibereze de flagelurile prezente; nu va eradica definitiv boala din cadrul condiţiei umane, dar o va reduce la maximum.

Apoi acelaşi OM care a ştiut să impurifice mediul natural de existenţă (toate elementele mediului de existenţă), va şti, în aceeaşi măsură să-l şi purifice.

Geniul uman va împinge întotdeauna lucrurile înainte, spre mai bine, chiar dacă pe moment vor surveni „dezorientări” şi „eclipse”.

 

CUNOAȘTEREA NE FACE LIBERI ȘI SĂNĂTOȘI !!!

prof. Dumitru Nastasă, toxicolog/farmacolog