Cannabisul – Toxicomania canabică (partea a doua)

Deşi este cunoscută de peste 5000 de ani, marijuana este unul dintre cele mai puţin înţelese droguri naturale. Derivatele de canabis consumate, afectează starea de spirit şi gândirea la fel ca şi alcoolul, putând da halucinaţii. Prezintă efecte dăunătoare asupra plămânilor, fumatul frecvent de marijuana fiind asociat cu un risc crescut de bronşită, emfizem şi cancer pulmonar. Se mai înregistrează o serie de efecte ca: slabă motivaţie mintală, capacitate redusă de a conduce maşina, performanţe mecanice reduse, scăderea imunităţii corporale şi afecţiuni ale organelor sexuale.

Consumatorul de canabis caută efectele agreabile ale produsului, asemănătoare cu cele ale beţiei alcoolice (beţia canabică). Astfel, se disting 4 faze:

1. excitaţie şi euforie;
2. confuzie mentală;
3. beatitudine;
4. depresie, eventual somn.

Efectele se manifestă prin pierderea capacităţii de coordonare, impresie de creştere a acuităţii vizuale şi a percepţiilor senzoriale, o tendinţă de ilaritate şi de sociabilitate.

La cantităţi mari, canabisul poate genera halucinaţii, angoase, stări de panică. Efectele nocive asupra organismului includ:

• alterarea anumitor celule;
• perturbarea memoriei, a capacităţii de estimare a timpului, a distanţelor;
• probleme cardiovasculare, tahicardie;
• alterarea funcţiilor de reproducere;
• afecţiuni oculare;
• afecţiuni bronho-pulmonare;
• diminuarea rezistenţei imunitare.

Un „joint” cauzează o stare de „beţie” asemănătoare cu ceea ce rezultă în urma consumului a 6 (şase) doze de bere.

Marijuana, în doze mici, poate duce la:

• absenţa inhibiţiilor;
• scăderea capacităţii de concentrare;
• creşterea frecvenţei cardiace;
• injectarea ochilor;
• calmare, stare de visare şi relaxare;
• creşterea apetitului;
• tendinţa de a vorbi şi a râde mai mult decât în mod obişnuit;
• pierderea capacităţii de coordonare;
• concentrarea atenţiei spre un singur lucru, ignorând totul în jur.

Marijuana, în doze mari, cauzează:

• detaşare de realitate;
• schimbări rapide ale stării afective: de la încântare şi extaz la anxietate (frică) sau panică;
• imagini înşelătoare;
• pierderea identităţii;
• fantezii, halucinaţii, sau imagini distorsionate.

Marijuana afectează:

• memoria de scurtă durată;
• logica;
• abilitatea de mişcare;
• abilitatea de a efectua sarcini complexe: şofat, manipulare aparatură.

Pe termen lung, marijuana produce:

• creşterea riscului de apariţie a bronşitei;
• cancer pulmonar;
• schimbarea motivaţiei, pierderea energiei şi a interesului pentru alte activităţi;
• scăderea puterii de concentrare, a memoriei şi a capacităţii de învăţare.

Aceste efecte pot dura câteva luni după ce s-a renunţat la consumul de canabis, ele fiind reversibile.

• Interferenţa cu producerea de hormoni sexuali, scade apetitul sexual, scade cantitatea de spermă, ciclul menstrual devine neregulat;
• Perturbări psihice: pot apărea episoade scurte de comportament psihotic, uneori în forme grave.

Marijuana este un drog care nu trebuie folosit nici măcar accidental !

Utilizarea repetată şi abuzivă duce la dependenţă. Abuzul de marijuana trebuie tratat în acelaşi fel ca în cazul abuzului de oricare drog: cu suport psihologic din partea unui personal calificat, cât şi din partea familiei şi prietenilor. Unii consumatori de marijuana sunt deschişi în a recunoaşte fapta, dar cei mai mulţi ascund adevărul.

Fiecare drog, lasă o „amprentă” asupra persoanei care-l consumă. Voi reda mai jos, unele semne de „avertisment” care apar la un consumator de marijuana:

• ochii sunt iritaţi;
• apare o tuse cronică;
• individul adoptă o ţinută neglijentă;
• menstra este neregulată la femei;
• iritabilitate;
• lapsusuri;
• schimbări de personalitate recente, vizibile;
• paranoia, suspiciune şi ostilitate;
• trecere de la pasivitate la agresivitate fără un motiv clar;
• stare de oboseală, apatie, depresie şi letargie;
• dificultăţi de vorbire;
• schimbarea dietei alimentare;
• scăderea bruscă a rezultatelor şcolare;
• posesie de droguri diverse;
• dispariţia nejustificată a unor sume de bani ai familiei;
• frecvente stări neplăcute, neexplicate medical;
• probleme relaţionale, dispute frecvente cu prietenii;
• comportament ascuns, incluzând înstrăinarea şi retragerea în sine;
• permanente discuţii despre marijuana sau utilizarea ei;
• apariţia în biblioteca personală a cărţilor şi publicaţiilor despre droguri.

Dacă cineva observă o combinaţie a acestor simptome la o persoană pe care o iubesc sau la care ţin, să o îndrume să se trateze. Dependentul lasă adesea urme ale utilizării drogului, ca un „strigăt de ajutor” sau ca o „atragere a atenţiei celorlalţi”.

Psihologul L.N. Lange a experimentat personal intoxicaţia cu haşiş pe care o redă după cum urmează în autoobservaţia publicată după ingestia a 30 centigrame de canabină (haşiş sub formă de pilule):

„…Prima senzaţie pe care am simţit-o, a fost o uşoară şi plăcută buimăceală, însoţită de un slab vertij cerebral. Senzaţiile organice de sănătate şi de căldură plăcută au crescut dintr-o dată. Fiecare mişcare mai amplă era foarte plăcută, dar direcţionarea lor într-un anumit scop devenea deja dificilă. Fiecare acţiune necesita un efort de conştiinţă îndreptat împotriva somnului uşor care mă cuprinsese tot atât de mult. Gândirea activă mu-mi lipsea, dar nu-mi puteam număra pulsaţiile arteriale personale. Concentrarea atenţiei proprii era absolut imposibilă: încordarea se transforma dintr-o dată fie în mişcare sau în general nu-mi reuşea. Dimpotrivă capacitatea de asimilare pasivă creştea destul de clar; culorile obiectelor înconjurătoare deveneau pentru mine tot mai strălucitoare, contururile lor cu mult mai nete, perspectiva văzduhului parcă a dispărut. În acelaşi timp senzaţiile care-mi afectau voit conştiinţa şi voinţa, se asociau totalmente necondiţionat cu reprezentări exterioare ocazionale, care nu aveau nici o legătură reală cu ele. De exemplu, senzaţiei plăcute de oboseală şi căldură în mod straniu se alăturau reprezentărilor vizuale reale şi de aceea obiectele exterioare şi conturul lor îmi apăreau într-un fel deosebit de plăcute… Pe măsură ce creştea în continuare slăbirea voinţei, stările afective apăreau absolut spontan ca un joc. Fără nici un fel de motiv simţeam nevoia să râd. Treptat am început să cad într-un fel de stare de inconştienţă. Din aceste momente noţiunea timpului slăbea iar când redeveneam conştient mi se părea uneori că trecuse 10 minute, când în realitate nu trecuseră decât 10 secunde.

Treptat starea s-a accentuat, senzaţiile subiective au început să predomine asupra celor obiective. Imaginile şi amintirile, cu toate că puteau fi iniţiate cu mare greutate, însă odată apărute îşi însuşeau o neobişnuită strălucire. La închiderea ochilor aceste imagini te obligau să uiţi de lumea reală. În mod rapid ele luau aproape exclusiv aspectul unor diverse figuri geometrice şi care după strălucire şi culoare aminteau de acele figuri pe care noi le vedem când apăsăm asupra globului ocular. În fine, aceste imagini au devenit atât de reale, cum le-am văzut cu ochii deschişi şi nu se putea spune că nu le-am văzut în mod real cu strălucire halucinatorie. Aceste halucinaţii vizuale nu aveau nici o asemănare în perioade următoare de somn. Se părea că încremenesc, că periodic zburam cu o viteză îngrozitoare, că dispăream, rămânând conştiinţa întunecată. Voinţa supra gândurilor dispărea definitiv. Începea „viforniţa ideilor”… Dintr-o dată şi fără nici un fel de fundamentare a căzut asupra mea o frică inexplicabilă. Am pierdut orice capacitate de a mă raporta la experiment ca înainte. El începe să-mi apară ca ceva straniu. Mi-a apărut în mod brusc ideea de moarte, de o veşnică nebunie, de otrăvire. Mi-a apărut o transpiraţie atât de puternică , încât o simţeam cu mâna pusă pe haină. Capul îmi ardea şi mă durea. Mâinile îmi deveniseră reci. Inima îmi bătea atât de puternic încât o auzeam; respiraţia era greoaie şi devenea aproape imposibilă… Mă simţeam foarte prost şi eram absolut sigur de deznodământul fatal al experimentului; şi cu toate că mă însoţea ideea morţii, mi-a apărut cea mai neghioabă variantă; deliram şi îmi încordam toate puterile pentru a spune în delirul în care mă aflam ceva înţelept şi remarcabil; gândeam că mor şi mă chinuia dorinţa de a muri frumos… Treptat toate gândurile mele, toate senzaţiile colaterale se epuizau, rămânea o neîntreruptă durere, pe care n-o puteam localiza cu siguranţă. Simţeam că mă aflam într-un spaţiu întunecat şi infinit, umplut cu reprezentările mele sau mai bine zis – cu suferinţele mele. Aceste imagini galopau rapid una după alta şi fiecare mă lovea direct în inimă; pe coloana vertebrală zburau săgeţi de foc; stomacul era cuprins de convulsii. Din timp în timp îmi reveneam şi aveam senzaţia că mă întorceam dintr-o îngrozitoare călătorie de pe cealaltă lume; o dată această conştientizare a fost deosebit de puternică; în adevăratul înţeles al cuvântului mi s-a părut că am reînviat, iar bucuria vieţii reale m-a cuprins cu atâta putere încât am plâns de fericire. Dar aceste momente aveau o durată scurtă de timp. Noaptea nebuniei mă cuprindea din nou, şi din nou reveneam iarăşi în lumea întunecată, infinită, rece şi nedeterminată. Suprasolicitat de durerea fizică şi în mod deosebit psihică… am început, în sfârşit să alunec în somn şi uitare. Mişcările îmi erau insuportabile. M-am aşezat să dorm. Cât timp a durat somnul nu ştiu; am simţit o oboseală totală; halucinaţiile anterioare absurde surveneau rar şi din îndepărtare. De remarcat că, cu tot somnul, auzeam clar vorbindu-se în camera vecină, dar nu înţelegeam sensul cuvintelor… O anumită slăbiciune a minţii s-a păstrat şi în ziua următoare. Nu recunoşteam casele şi străzile, unde locuiam, uitasem toate obiectele etc. Dar toate acestea erau numai urmările oboselii psihice şi a acelor forţe cu care cele trăite în perioada experimentului mă ademeneau din nou. Din neplăcutul şi nebunescul acestei stări nu mai rămăsese nimic”.

prof. Dumitru Nastas, toxicolog/farmacolog

„Cunoașterea ne face liberi și sănătoși”!