De mai bine de patru ani, Siria este măcinată de un război intern între puterea dictactorială deținută de Bashar Al-Assad și opoziția finanțată firav de forțe occidentale. Primăvara arabă începută în Egipt la sfârșitul anului 2010 s-a împotmolit în mod curios în Siria unde, lupta internă pentru putere a căpătat noi dimensiuni odată cu apariția ISIS.
La un an de la începerea războiului civil am fost în Siria în cele mai fierbinți zone în care pistoalele sau automatele Kalașnikov au devenit indispensabile. Fiecare colț de stradă a devenit un nod strategic apărat fie de putere, fie de combatanții anti-Assad. Dar’a, Aleppo, Homms sunt orașe interzise.
Există și contraste! Sirieni care stau liniștiți cu narghileaua în mână, așteptând nimic, în timp ce în orașele din apropiere se duc lupte sângeroase.
Spitalele sunt pline de răniți din ambele părți, pușcăriile gem de prizonieri din rândul insurgenților, execuțiile în masă ale ISIS sunt aproape zilnice.
Populația Siriei este de circa 22 de milioane în interiorul țării. Se spune însă că atâția cât există în țară, există și în afara granițelor. Asta pentru că exodul populației asuprită de zeci de ani a început tot atunci și de-a lungul timpului, milioane de refugiați au plecat din țară. Mulți dintre ei au rămas în tabere improvizate din Turcia, lângă granița Siriei. Alții sunt în țările arabe: Iran, Irak, Liban, Egipt.
Conflictul religios dintre arabi este greu de înțeles pentru occidentalii de rând. Diferențele religioase nu sunt doar între sunniți și șiiți ci și dintre diversele triburi care interpretează, până la urmă, aceleași principii ale Coranului.
Cert este că Siria pare a fi în mod voit, intern și extern, un câmp de luptă pe o tablă de șah în care conduc de fapt nebunii!