Bombe alimentare!

Sunt o serie de alimente pe rafturile magazinelor și a supermarketurilor, care pot fi asemănate cu adevărate ”bombe alimentare” sau ”bombe cu explozie întârziată”. Este plin Net-ul cu articole, cercetări, care scot în evidență efectele negative pe care le au aceste produse asupra sănătății consumatorilor. Și totuși, produsele se fabrică, sunt prezente pe rafturi, beneficiază de o publicitate deșănțată, de cele mai multe ori agresivă, publicitate ce determină consumatorul neavizat, comod, să le achiziționeze și să le consume. Poate nu ar fi atât de grav, dacă aceste ”alimente” ar fi consumate numai de adulți. Grav este că adulții achiziționează produsele pentru consumul casnic, pentru copii. Aici este nenorocirea, fiindcă acești copii și tineri vor deveni adulții bolnavi de mâine, pacienții cabinetelor medicale, policlinicilor, serviciilor de urgență, spitalelor, cu alte cuvinte vor aduce beneficii sistemului de sănătate, specialiștilor acestui sistem, farmaciilor și industriei farmaceutice.

Efectele negative asupra organismelor tinere (dar nu numai !) nu apar brusc, la consumul alimentului. Aceste efecte acționează insidios, îmbolnăvirea unui organ, țesut, sistem sau aparat, se percepe de către consumator, mult mai târziu. Unele semne și simptome pot apărea și la consum, dar, de cele mai multe ori sunt minore, neplăcute, sâcâitoare, trecătoare și suntem tentați să nu le dăm nici o importanță.

Ce caracteristici ale acestor produse alimentare au dus și duc la categorisirea lor ca adevărate ”bombe alimentare” ?

Putem vorbi despre ”ingredientele” rețetei produsului, care, luate separat, prezintă un grad mai mic sau mai mare de toxicitate asupra organismului. Apoi putem vorbi despre tehnologiile de fabricație, care, de multe ori, produc modificări ale componentelor, rezultând compuși toxici. Mai putem aborda chimizarea excesivă a produselor, prin adăugarea de compuși chimici (E-uri alimentare), fără nici o valoare nutritivă, care au ca scop final – prelungirea termenului de valabilitate al produsului, astfel ca producătorul să fie sigur că desfacerea va fi asigurată în cadrul acestui interval de timp. E-urile alimentare se mai adaogă și cu scopul de a modifica unele proprietăți ale componentelor, făcându-le ușor de prelucrat, de a conferi o anumită textură, un anumit aspect (de cele mai multe ori apetisant), de a corecta culoarea ingredientelor rețetei, de a modifica gustul produsului sau a-i conferi gust specific, de a modifica mirosul, aspectul, consistența, de a-l face prezentabil și preferat de consumatori.

Producătorul, de multe ori, nu trece pe eticheta produsului adevărata compoziție în substanțe chimice. Unele nu sunt specificate, iar altele sunt specificate cu denumiri care înșeală consumatorul sau îl încurcă. Pentru exemplificare: câți consumatori cunosc adevărul despre E-uri ? Ce informații primește consumatorul dacă pe etichetă este scris ”E 330” ? Sau câți consumatori au cunoștințe de chimie sau toxicologie ? Ce informații primește consumatorul dacă pe etichetă scrie ”acid citric” ? sau ”acid benzoic” ? sau ”tartrazină” ??? Producătorii mai folosesc o serie de formulări înșelătoare, chiar și pentru cunoscători. Veți găsi formulări pe etichetă de genul: ”gust identic natural”, ”miros identic natural”, ”colorant identic natural”, fără alte explicații lămuritoare !

Comunitatea Economică Europeană a aprobat o listă cu 301 substanțe numite generic E-uri, care pot fi folosite în compoziția alimentelor. Aceste substanțe, în mare majoritate, sunt chimice, de sinteză, cele naturale fiind în număr nesemnificativ. Aceste E-uri nu au nici o valoare nutritivă, fiind străine organismului, organismul consumând energie pentru a le distruge, neutraliza și elimina. Fiecare țară, are propria listă de E-uri. România a aprobat spre folosire 201 E-uri. În realitate, producătorii folosesc aproximativ 4000 de E-uri, care nu vor apărea niciodată pe etichetele produselor !!! Se practică acest aspect, deoarece analiza chimică a E-urilor (și a compoziției produselor alimentare) este foarte laborioasă, costisitoare, necesitând laboratoare utilate cu aparatură specială, de ultimă generație. Nu avem în România asemenea laboratoare, decât un laborator în București. Vă închipuiți că un laborator nu poate să facă față avalanșei de produse alimentare !

Mai este un aspect: fiecare țară are lista proprie de E-uri. Dar, în condițiile în care rafturile magazinelor și a supermarketurilor sunt pline de produse din import, mai are vreo importanță că lista României conține 201 E-uri ?

Cercetători vestiți din Instituții de cercetare medicale (și nu numai) publică permanent, rezultatele cercetărilor referitoare la toxicitatea E-urilor. Cine dorește să se documenteze, găsește pe internet materiale suficiente. Totuși, politicile de marketing și de vânzări au prioritate !!! Marii producători investesc sume colosale în politicile de promovare a produselor ! Consumatorii sunt bombardați cu informații incomplete, trunchiate, mincinoase (de cele mai multe ori prin omisiune) care se adaogă ”comodității” ce ne caracterizează și sfârșesc prin a cumpăra produsul.

Voi încerca să prezint, în materialele următoare, câteva ”BOMBE ALIMENTARE”.

 

profesor Dumitru Nastasă, toxicolog/farmacolog